În timp ce Bravo a dormea buştean, ne-a vizitat şobolanul de cursă lungă. Ţinea între dinţi aceeaşi pipă cu capac şi venise să ne spună una dintre poveştile lui, ca să ne treacă timpul mai uşor.
„A fost odată un profeţel care a fugit din faţa lui Dumnezeu ca din faţa unui prădător. Cel de Sus îi poruncise lui Yona – căci acesta era numele lui – să se ducă în cetatea duşmanilor săi, la Ninive, şi să-i salveze pe locuitori de propria ticăloşie, înainte de a fi spulberaţi de pe faţa pământului. Dar, în loc să respecte porunca lui Dumnezeu, profeţelul a urcat pe o corabie, ca să-şi piardă urma pe Mediterana”.
Foxtrot a sărit ca un elev sîrguincios: „E o poveste din Vechiul Testament”.
Şobolanul de cursă lungă l-a privit îndăduitor: „În primul rând că Vechiul Testament nu e o carte de poveşti, fiule, iar întâmplările pe care vi le spun le-am auzit în legănarea hulei, care murmură multe, dacă ştii s-o asculţi”. Apoi şi-a umplut tacticos pipa şi a continuat: „… Atunci, pe mare s-a stârnit una dintre acele furtuni care nu dispare decât mituită. Şi marinarii şi-au amintit că undeva, într-un cotlon al corabiei s-a aciuat un străin. Yona a trebuit să se recunoască vinovat de nenorocirea echipajului, ba chiar să implore să fie aruncat peste bord, ca să potolească furtuna. Aşa a şi fost. Furtuna s-a potolit, iar profeţelul a nimerit în burta unui peşte mare, care avea poruncă de la Dumnezeu să-l înghită. Trei zile şi trei nopţi a stat Yona în burta peştelui, rugându-se să fie scos de acolo…”.
„Cui se ruga?” a întrebat Lima.
„Cui să se roage? Tot lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu a dat poruncă peştelui să-l scuipe pe uscat”.
Şobolanul a scormonit îndelung în jarul din pipă şi, înainte de a dispărea, a spus, ca pentru sine: „Eu cred că toţi oamenii au apărut din mare, că la începutul lumii au fost scuipaţi pe uscat…”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook