După ce şobolanul de cursă lungă ne-a istorisit povestea lui Yona în interpretare proprie, cei unsprezece (Bravo dormea dus) şi motanul s-au gândit că în cală stăteau şi ei ca în burta unui peşte mare. Dar imediat au ajuns la concluzia că era mult mai rău. Fiarele cargoului în care pluteau, numit cu aroganţă Fiul Uscatului, nu puteau fi convinse de nimic, pe când cu un peşte mare puteai să cazi la înţelegere, chiar fără ajutorul lui Dumnezeu. Un peşte mare nu o balenă, fiindcă Foxtrot a ţinut să ne atragă atenţia, cu mina lui savantă, că nici în Vechiul Testament şi nici în Coran nu există cuvântul balenă.
Chiar înghiţit pe nemestecate cum te aflai, cu un peşte mare mai puteai schimba o vorbă, o idee, ca să treacă timpul.
Poate că, în lumea asta cinică, locul cel mai primitor e în burta unui peşte. Şi, chiar dacă peştele ar avea ghinionul să fie harponat, vânătorii te-ar salva, te-ar scoate la lumină şi s-ar fi descotorosi repede de tine ca de un galoş desperecheat.
Aflaseră toţi că burţile unor peşti mari erau ca nişte shukuri la ora închiderii: adunate în grabă, cavaleţi, piroane, ghirlande de iluminat, plăci de surf, ocheţi, pinteni de felucă, hărţi misterioase, butoiaşe cu rom, pisici cu nouă cozi, bucăţi de timonă, cvadranţi ruginiţi, şezlonguri de plajă, gabii sparte, cufere cu comori, muschete scurte, săbii de abordaj, pistoale pentru dreptaci şi pistoale pentru stângaci, piciorul de lemn, cârligul, năframa neagră şi papagalul ultimului pirat.
Lima era de-a dreptul înfricoşată: „Pisici cu nouă cozi…?!”.
A liniştit-o motanul: „Pisicile cu nouă cozi sunt nişte bice frumos împletite”.
… Încet-încet, fumul ameţitor al pipei se risipea, dar dispăruse şi şobolanul fără să fi apucat să-l descoasem despre Secund.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook