„Parcă aş călca pe tatami” a constatat Bravo. „Aripile păsării Kalavinka seamănă cu o rogojină. Dar dacă suntem în burta ei?”.
Delta, care pâlpâia ca o luminiţă înaintea coloanei noastre, s-a oprit şi a strigat: „Suntem mâncaţi!” şi Bravo s-a temut de propriile gînduri.
„Nu mai aud nimic decât ecoul minţii mele! Am ajuns la capătul drumului…” striga Delta deşi, chiar dacă ar fi şoptit, l-am fi auzit cu toţii.
Ne-am întors spre motan, aşteptând să ne lumineze. A vorbit într-un târziu, cu glas mare, recitând un verset din Sura Vacii: „Ei sunt cei care au cumpărat rătăcirea cu prețul călăuzirii”.
„Care ei?” a întrebat Charlie.
„Noi” i-a răspuns Echo.
Lima s-a apropiat periculos de motan: „Dar călăuza noastră eşti chiar tu, Motanori-sama. Ne-ai vândut rătăcirea cu preţul călăuzirii?”.
Delta nu mai stătea în cap. Se sprijinea într-o aripă, gânditor: „Cunosc versetul ăsta cu rătăcirea şi călăuzirea. L-am cititi prima oară pe pereţii unei peşteri din Tora Bora”.
„Ce-ai căutat tu în Munţii Albi din Tora Bora?” l-a chestionat bănuitor – Foxtrot.
„Am avut acolo un văr de-al treilea. Numele lui de război era Peştele Zburător. Adepţii îi spuneau Povestitorul”.
„Ce povestea?” s-a interesat India.
„De fapt, nu povestea nimic” a explicat Delta. „Împroşca uneori câte un substantiv şi toţi se repezeau să-l caute, ca pe un talisman. Araba e o mare de sinonime, în care te poţi îneca uşor”.
Lima monologa la botul motanului: „Când ne-ai promis că vom arunca iluziile din sac, am înţeles – suntem nişte saci cu iluzii. Nu puteam merge pe Calea Sabiei plini de iluzii ca de purici. Acum însă recunoşti că habar n-ai pe unde e Calea. Bine măcar că recunoşti”.
Motanul a ascultat-o schiţând un soi de zâmbet şi apoi a răspuns cu seninătate: „Suntem nişte cuvinte care vorbesc între ele”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook