Cei 12 voluntari au coborât din pod, cu acordul motanului, şi ni s-au alăturat.
I-a înşirat pe rafttul de sus al bibliotecii. Nu mai chiţăia nici unul. Erau mai degrabă uluiţi – un ochi le sticlea de spaimă, celălalt de foame.
Botezaţi în laborator după alfabetul fonetic al NATO, cei 12 se numeau: Alfa, Bravo, Charlie, Delta, Echo, Foxtrot, Golf, Hotel, India, Juliett, Kilo, Lima.
Am decis să aşteptăm împreună rezultatul experimentului: momentul când frica lor, augumentată cu foame, va izbucni în furie.
Până atunci, ca să nu ne pândim unii la alţii, motanul le-a propus fiecăruia să spună câte o poveste.
Văzând că ceilalţi nu păreau să se fi dezmeticit din stupoare ori se codeau, a început Echo:
“Povestea mea e foarte scurtă şi cred că e mai mult o pildă. N-avem tot timpul din lume. De fapt, nu ştim cât timp avem, pentru că guvernanţii întârzie să înfiinţeze Ministerul Timpului”.
“Nu divaga!”, s-a auzit chiţăitul Indiei, singura cu blană albă şi ochi de un roşu aprins.
“Nu mă întrerupe! Cel mai înţelept om din lume, care a avut răspunsuri la toate întrebările şi invers, rabbi Bal Shem Tov, a fost întrebat odată pe unde mai umblă Dumnezeu. Ascultaţi ce a răspuns: <După cum aerul înconjoară pământul, tot aşa Dumnezeu se află în jurul întregului univers. Totodată, El e în tot ce alcătuieşte universul şi nu există loc sau fenomen unde să nu se găsească măreţia Lui. Nimic nu cade în gol, nici măcar vorbele şi vocea omului>…”.
S-a lăsat liniştea. Poate că unii încă rumegau cuvintele lui Echo, poate că alţii nu erau interesaţi.
“Şoarece de bibliotecă!”, a concluzionat India dispreţuitor.
Echo s-a simţit obligat să repete “Nimic nu cade în gol!” şi i-a dat un brânci lui Delta, care a planat spre duşumea, deschizând nişte aripi largi.
India s-a dezmeticit prima: “Ce mare scofală? N-aţi mai văzut şoarece cu aripi?”. Şi a adăugat cu un chiţăit lugubru: “Întrebarea e câţi avem coarne…”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook