Kedi efendi continua să-şi murmure rugăciunea: „Tatăl nostru, Povestitorul nostru, care eşti în cer, dar şi pe pământ, arată-ne nouă milostivirea Ta: schimbă povestea…”. N-a observat cum cotoii făclieri au stins ca la o comandă torţele. Yavuz Paşa l-a ridicat pe Delta – care nu mai scâncea, părând paralizat de frică. S-ar fi observat asta, dacă stingerea făcliilor n-ar fi înstăpânit o beznă groasă, pe care vocea moale a comandantului Coperţilor Negre o tulbura ca o adiere de zefir.
„Am pescuit din Marmara adevărata comoară…”. (Doar cotoii lui negri înţelegeau la ce se referă). “Această comoară…”. Brusc au înţeles şi cei 11 din ţarc, şi sultan Altan. Însă n-aveau cum să-l vadă pe Yavuz Paşa agitându-l pe Delta spre cer, ca pe un felinar, de parcă ar fi vrut să facă semne cuiva de departe, poate lui Allah însuşi. „El îmi va dezvălui toate adevărurile ascunse, pentru că numai el vede în beznă. Iar lumea a devenit o beznă de nepătruns”.
Cum poţi pătrunde noima unei nopţi întunecate, dacă n-ai stofă de mistic? Nu se vedea cotoi cu şoarece. Ai fi fost luat de smintit să spui adevărul: că, în acele momente, se zărea doar vocea comandantului.
Prin urmare nimeni n-a băgat de seamă când Delta părea să-şi fi venit în fire şi îl privea drept în ochii pe Yavuz Paşa.
„Uită-te bine în jur, Metafrastule, şi spune-mi ce nu ştiu”. Îl numise cu vechiul cuvânt bizantin pentru consilierii de taină – metafrast. Îl înnobilase cu un rang mai important decât oricare dintre demnităţile pe care le-ar fi putut dărui fruntaşilor din Coperţile Negre. Delta era măgulit şi cu atât mai suspicios. A răspuns însă cu o voce mai clară şi mai puternică decât i-o cunoşteam: „Sub podul Galata, Dresorul pocneşte din biciul cu nouă cozi”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook