Erau cu toţii curioşi să afle ce i-a citit lui Kilo cartea care s-a citit singură.
Le-a destăinuit: „Am aflat ce e Suprema Fericire a Luminii Clare a Constiinţei Primordiale”,
„Şi ce e?” l-a întrebat Charlie.
„Suprema Fericire e să nu confundăm Vidul cu Neantul” a răspuns promt Kilo.
„Să nu – ceeeee?” a insistat Charlie.
Kilo nu era dispus să intre în amănunte: „Există adevăruri pe care nu le poţi înţelege decât singur şi la anumite ore”. Charlie s-a lăsat păgubaş.
Motanul, Marele Preţios, l-a luat pe Kilo cu duhul blândeţii, temându-se că apostolul său va intra în autohipnoză, tot rotindu-se printre idei pe care nu le înţelegea: „Ai vrut să ne spui ceva foarte important. Vorbeai despre frânghia pe care ne-o vor arunca siamezele telepate…”.
„Da… frânghia… Am prea multe gânduri agitate în cap. Ar trebui să mă descotorosesc de cele mai multe…” a gemut Kilo.
Marele Preţios i-a pus laba în creştetul capului şi l-a ghidat ca un maestru: „Lasă nodurile să se desfacă singure”. Sub protecţia de guru a motanului, Kilo s-a liniştit şi, înainte de a cădea într-un somn adânc, a mai apucat să spună: „Nu uitaţi Legea Caravanelor – ţine-te mereu după cel din faţă şi nu-l aştepta pe cel din urmă”.
Au răsuflat uşuraţi. În sfârşit, Kilo vorbea pe înţelesul tuturor.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook