Atârnându-se cu capul în jos ca să fie mai aproape de liliac, Kilo a început un ritual de linguşire: „Blana îţi vine astăzi ca turnată… Şi aripile – accesorii de un gust desăvârşit! Tu duca, tu şobolane, tu maestro, pe urmele tale aş merge şi-n iad! Acum, că te-am regăsit, trebuie să mă ajuţi. Ia-mă cu tine, dă-mi şi mie un job gras la autostrăzi! Menţionez că sunt înscris în majoritatea partidelor”.
Echo – cel pe care India îl numise, cu dispreţ, „şoarece de bibliotecă” – a zâmbit larg: „Nu-i nevoie să te milogeşti, Kilo. Vrei un job de împrumutat? Eşti împrumutat demult. Nu la autostrăzi, ce-i drept, dar eşti. Toţi suntem împrumutaţi”.
„De cine şi cui?” a vrut să ştie Lima.
„De Cel care ne-a alungat în lume, dându-ne cu împrumut până în ziua în care ne va recupera ca pe o datorie care expiră”.
„Marele Cămătar?” a încercat India să ghicească.
Charlie s-a repezit la motan: „Să înţeleg că ne-ai împrumutat?”
„Eu v-am sedus” a răspuns motanul, nu înainte de-a se urca pe pervaz, să-i poată îmbrăţişa cu privirea pe toţi cei 12, ca pe nişte Apostoli ai Foamei.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook