Motanul nostru încerca să-şi ascundă neîncrederea cu care îl privea pe Ispiyonciu. I s-a adresat cu toată politeţea: „Veţi înţelege că trebuie să vă cerem o dovadă. De unde ştim că sunteţi trimisul excelenţei sale, Bibliotecarul Eretic? Pe care, de altfel. îl aşteptăm să se întoarcă, fiindcă avem de încheiat o discuţie. Când a trebuit să plece, tocmai purtam o discuţie despre…”.

Ciudatul mesager l-a întreupt, însă nu era ofensat că i se pun la îndoială spusele: „Iată dovada” a spus şi a scos nu se ştie de unde, ca un prestidigitator, o pană neagră din coada Bibliotecarului.

„Cred că ne-aţi convins” a decis motanul nostru cu o abia perceptibilă undă de dezamăgire în glas, dar a continuat: „Totuşi, pactul despre care aţi vorbit nu poate fi semnat decât în prezenţa excelenţei sale. Vă rog să vă întoarceţi la cel ce v-a trimis şi să-i spuneţi că îl vom aştepta aici, oricât e nevoie”.

Dar Ispiyonciu n-avea de gând să se abată de la planul cu care venise. A spus sec „Plecăm” şi s-a îndreptat spre uşă, aşteptând să fie urmat de cei treisprezece.

N-a apucat să facă doi paşi, când i-a tăiat calea Delta: „Domnule agent, n-am fi precauţi dacă am părăsi hotelul împreună… Vă sugerez cu deosebit respect să ieşim pe rând şi să ne dăm un punct de întâlnire”.

Ispiyonciu l-a măsurat pe Delta fără curiozitate, apoi i s-a adresat motanului: „Cine e oratorul?”. A primit un răspuns-fulger: „E strategul meu”.  

Mesagerul Bibiotecarului Eretic n-a stat mult pe gânduri, doar era un agent operativ: „Ne vedem la miezul nopţii în Ochiul Păsării”.

Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook