India s-a întors spre Echo, exprimând şi curiozitatea noastră: „Spui că motanul nostru şi motanul lor s-au intersectat prima oară într-un hotel din Pera. De ce tocmai într-un hotel şi de ce în Pera?”.
Ajunseserăm în Bazarul de Peşte şi Echo si-a propus să adâncească misterul: „Prin părţile astea, în Istanbul – mă rog, în Pisicopole – citez: intriga e valută forte”.
„Ca la noi!” a apucat să chiţăie Charlie înainte de a ne strecura în Bazar.
Trebuia să ai suflet de pisică să poţi rezista spectacolului semi-crud, dar mai ales miresmelor: de la hamsii la caracatiţe, toate soiurile de vieţuitoare se revărsaseră aici, ca după un cataclism marin.
Cei 12 încercau să privească în ochii lucioşi ai calamarilor întinşi pe paturi de gheaţă şi ar fi fost mai bucuroşi să roadă un covrig cu susan la colţ de stradă.
În schimb, Kedi efendi era în elementul lui: înfuleca pofticios nişte midii umplute, din care sultan Altan scotea tacticos boabele de orez, frunzuliţele de mentă uscată, seminţele de pin şi stafidele.
Cu un aer de cunoscător, Echo ne-a promis că nu vom mai sta mult prin Bazarul de Peşte. „Sultan Altan o să ne invite în cafeneaua unde îşi face tabietul. Abia acolo vom simţi adevăratul spirit al acestui oraş – huzurul”.
Juliett l-a chestionat cu neîncredere: „De unde ştii, dacă n-ai mai fost niciodată în Pisicopole? Sau ai fost?”.
„N-am fost niciodată”, a recunoscut Echo. „Dar am citit despre oraşul ăsta, până l-am visat. Dacă închid ochii, vă pot fi ghid. Trebuie doar să închid ochii… Nu pot cu ochii deschişi”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook