Foxtrot a făcut o pauză lungă, cât să adune toate privirile:
„Pasărea Phoenix cloceşte un ou de smarald şi îi invidiază pe muritori”.
India scoase un fel de şuierat, ca o şopârlă gecko: „Ce poate ieşi dintr-un ou de smarald?”.
„Alt ou de smarlad. Şi tot aşa…”, i-a replicat Foxtrot ex-cathedra.
Vocea Indiei suna acum spart, ca o sirenă de ceaţă: „Prefer găina melancolică de Ahmedabad, care îşi cloceşte fără resentimente ouăle albastre. Idealul nostru ar trebui să coboare din Muntele de Smarald până la creasta găinilor melancolice”.
Lima şi-a luat inima în incisivi: „Iertaţi-mă că întreb, dar de ce i-ar invidia Pasărea Phoenix pe muritori?”.
Foxtrot a scos răspunsul ca pe un beţişor dintr-un joc de marocco, ezitând câteva clipe: „Pentru că e cumplit să dureze toate o veşnicie – bucuria şi tristeţea, dragostea şi ura, certitudinea şi îndoiala, veghea şi somnul, urcuşul şi coborâşul, drumul şi destinaţia… Foamea!”.
L-a întrerupt Alfa: „Pasărea asta cu penele purpurii – culoarea gloriei! – are, totuşi, un moment când îşi pune ştreangul timpului de gât. La câte grade arde, de fapt?”.
A răspuns motanul: „La 451 Fahrenheit. Cum ard cărţile”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook