Cum să fi încăput toţi pe o pană de curent? Alfa, Bravo, Charlie, Delta, Echo, Foxtrot, Golf, Hotel, India, Juliett, Kilo, Lima – cei 12, botezaţi de motan după alfabetul fonetic al NATO. Ar fi jurat că îi văzuse plutind spre tavanul cafenelei. Nu pe o pană de contur, nici pe o pană filiformă, ci pe un puf. Iar înainte să atingă tavanul, dispăruseră…
Motanul nostru, pe care Secundul de pe cargoul numit Fiul Uscatului îl poreclise Kedi efendi, şi motanul lor, sultan Altan, priveau prin ferestrele prăfoase în care lumina dimineţii desena literele unui alfabet straniu. Încotro s-o apuce ca să dea de cei 12?
Bine ar fi fost s-o ia din loc cât străzile erau încă pustii. Dar păreau precum cei doi orbi rătăciţi în pădure din celebra istorie gotică.
Kedi efendi i-a şoptit lui sultan Altan: „Ştii ce nu înţeleg? Cum au putut să fie răpiţi, fie şi de brigada <Coperţile Negre>, nişte… unii care sunt doar în mintea celui care îi povesteşte?”. Sultan Altan a scuturat din cap a dezaprobare şi Kedi efendi s-a simţit obligat să adauge: „Desigur, şi în mintea ta. E firesc ca şi tu să-i vezi, fiindcă eşti tot o zămislire a minţii unui povestitor. Fireşte, zămislirea cea mai strălucită”.
Sultan Altan i-a răspuns privind suspicios în toate direcţiile: “Nu e momentul să te contrazic, nu e timp”.
Dar Kedi efendi nu era deloc zorit: „Timpul e o convenţie, o înţelegere între noi doi, pe care, ca doi oameni de onoare, trebuie să o respectăm. Ce altceva înţelegi prin timp?”.
Mijind ochii să descifreze literele stranii de pe ferestre, sultan Altan i-a făcut hatărul unui răspuns: „O să-ţi răspund cu vorbele unui om – <Dacă nu mă întrebi, ştiu, dacă mă întrebi – nu ştiu>”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook