Bibliotecarul Eretic zburase în urma escadrilei de porumbei spre moscheea Sfânta Sofia. A avut grijă să-l avertizeze pe Faust efendi că orice pas în afara Hotelului Pera ar fi fost ultimul.
Toţi treisprezece gândeau că, la ora aceea, Yavuz paşa se afla deja în Piaţa Sultanahmet, îndreptându-se plin de importanţă spre funeraliile venerabilei Gli. Nu ştiau însă – şi asta îi îndurera nespus – unde s-ar fi putut afla ostatecul său, sultan Altan, cel pe care-l abandonaseră în ghearele Coperţilor Negre.
Delta a încercat, nu prea convins, să-i îmbărbăteze pe toţi: „Poate chiar asta e şansa lui sultan Altan. Absenţa lui la ceremonial va fi imediat observată”.
Îl ascultau pe Delta şi îşi imaginau un cortegiu uriaş de fiinţe cernite pornind de lângă Baptiseriul din curtea catedralei-moschee (unde bănuiau că urma să fie înmormântată Gli) şi risipindu-se prin Pisicopole în căutarea dispărutului.
Ce situaţie stranie! Vor fi dintr-o dată doi dispăruţi: Gli – pe care se pregăteau s-o ascundă pe veci în pământul pe care cu graţie călcase – şi Altan, pe care parcă pământul, din exces de zel, îl înghiţise.
Vedeau agitându-se temuta poliţie a animalelor, Hayvan Polisi, făcând supoziţii, alcătuind cercuri de suspecţi, audiind martori. În închipurile celor treisprezece, însuşi primarul Pisicopolelui, îndatoritorul Ekrem İmamoğlu, conducea ancheta. Mai mult, guvernatorul Ali Yerlikaya – primul care publicase un emoţionant ferpar la moartea Gliei – mobiliza întreaga suflare a celor două continente ca să-l redea oraşului şi întregii provincii, viu şi semeţ, pe nepreţuitul sultan Altan.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook