Lima privea cum Delta, liliacul sub acoperire, se rotea deasupra lor, imitând vulturii din povestea motanului. Ei o înfricoşaseră la fel de mult ca discursul lui Yavuz Paşa din ziua în care îl salvaseră din ghearele Coperţilor Negre pe sultan Altan. Fusese singura care l-a ascultat, iar acum simţea nevoia să vorbească despre asta şi nu ştia cum să înceapă: „Dacă, atunci când vom ajunge noi pe acoperişul lumii, lumea nu va mai exista?”.

I-a replicat Echo, încercând s-o liniştească: „Lima, draga mea, lumea nu se stinge ca un muc de lumânare. Şi-apoi, cum am putea sta cocoţaţi pe ceva ce nu există?”.

„Cu o singură condiţie: să nu existăm nici noi!” a încercat Delta, de sus, să pună capăt unei discuţii care nu ducea nicăieri.

Şi atunci Lima s-a hotărât să nu mai ţină în ea, înghiţită pe nemestecate, profeţia temutului dirijor al Coperţilor Negre: „Yahuz paşa, pe care nu l-aţi ascultat pentru că îl dispreţuiţi, a spus că molima asta care s-a abătut asupra omenirii nu întâmplător ocoleşte copiii. Ei vor fi singurii care vor supravieţui şi vor distruge lumea ca pe o jucărie stricată”.

Bravo a răcnit ca apucatul: „Yavuz paşa e nebun de legat! Ce tot înoţi în aberaţiile lui?!”.

Charlie însă părea că se amuză: „Paşa a şterpelit ideea din <Împăratul muştelor>, citind doar coperţile. Copiii covidului, rămaşi singuri, se vor sfâşia între ei, nu-şi vor bate capul cu lumea”.

Mângâind-o pe creştet, motanul i-a şoptit Limei: „Yavuz paşa nu există”.

Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook