Cei 12 voluntari, botezaţi după alfabetul fonetic al NATO – Alfa, Bravo, Charlie, Delta, Echo, Foxtrot, Golf, Hotel, India, Juliett, Kilo, Lima – se resimţeau după primul atac de foame. Chiţăiau stins.

Ideea motanului de a-i hrăni cu poveşti dăduse roade. Frica, augmentată cu foame, era pe punctul de a se transforma în furie.  

“Era demult rândul meu să spun o poveste” hotărî Bravo, pe un ton aproape arţăgos.

“A fost odată un amărăştean încărcat de datorii şi belele, dintr-un cătun uitat de lume, care într-o noapte a avut un vis. Se făcea că se află într-un oraş prosper, sub un pod minunat de frumos şi o voce îl îmbie: <Sub picioarele tale e o comoară. Vino şi ia-o!>. S-a trezit bine dispus, dar până la prânz, cuprins în vârtejul necazurilor lui, a uitat ce visase. Noaptea a avut acelaşi vis. S-a trezit bine dispus, dar a uitat până seara ce visase. În a treia noapte – acelaşi vis: el, în oraşul prosper, sub podul minunat de frumos şi vocea care îl mustra <Ce faci? N-ai plecat încă?>, Aşa că, în ziua următoare, lăsând toate grijile în urmă, a pornit-o pe jos spre oraşul prosper cu podul minunat de frumos. A ajuns într-un târziu, flămând şi obosit, şi a găsit locul de sub pod. I se părea că visează. A început să sape. N-a durat mult, au apărut jandarmii şi l-au încătuşat. Omul era convins că îi vor putrezi oasele în puşcărie. În faţa judecătorului, n-a avut altceva mai bun de făcut decât să spună adevărul despre cum ajunsese acolo. Înainte de a-l elibera, judecătorul a râs cu poftă: <Şi eu, de luni de zile am acelaşi vis. Sunt în faţa unui cuptor, în bordeiul unui amărât plin de datorii şi belele, dintr-un cătun uitat de lume, şi o voce îmi spune: Deschide cuptorul, acolo e comoara ta!. Noroc că sunt un om raţional şi nu cred în vise>. Amărăşteanul s-a grăbit să se întoarcă acasă şi să deschidă cuptorul. Comoara era acolo…”.

“Ce să înţelegem din asta?” a chiţăit India.

“A spus-o autorul poveştii: <doi oameni pot avea acelaşi vis, iar visul unuia poate fi realitatea celuilalt>”.

“Şi cine e autorul poveştii?” a mai vrut să ştie India.

“Nu-mi amintesc, de foame” a recunoscut Bravo.

Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook