„Aş vrea” – a intervenit sfioasă Lima, care după povestea ciorilor îşi ştersese o lacrimă – „aş vrea, dacă îmi permiteţi şi dacă India e de acord, să vă spun o scurtă poveste despre o pasăre care nu trăieşte în stol, de fapt e unică – Pasărea Phoenix”.

„Ştim povestea!” s-a impacientat Charlie.

„Hai, uimeşte-ne!” a persiflat-o India.

„Multumesc. N-o să încep cu a fost odată, pentru că, atunci când va renaşte iarăşi, despre noi se va putea spune că am fost odată. Cum a scăpat de blestemul morţii? A refuzat să guste din mărul cu care, şi pe ea, a îmbiat-o Eva, în Paradis. A refuzat politicos, atunci, la facerea lumii, pretextînd că nu mănâncă niciodată înainte de sfârşitul Shabbatului. Dar Shabbatul nici nu începuse – de fapt, pe atunci, timpul era doar un suspin al veşniciei. Şi, totuşi, i-a fost scris să se ostenească pentru nemurirea ei. La fiecare mileniu, o cuprinde un fel de sfârşeală, o oboseală teribilă. Penele îi cad, iar trupul i se strânge, cum s-a strâns infinitul când a devenit lume. Atunci încep durerile propriei sale renaşteri”.

„Zboară pe undeva pasărea asta? O putem vedea cu ochiul liber?” s-a prefăcut interesat Charlie.

„Nu cred. Trăieşte dincolo de Qaf, Muntele de Smarald, adică acolo unde se termină Pământul”, a explicat Lima cu aerul că le împărtăşeşte un mare secret.  

India a părut că îşi pierde răbdarea: „Vrei să spui că stă ca o găină metafizică în cuibar, la capătul lumii? Şi, mă rog. ce cloceşte pasărea asta?”.

Foxtrot, care până atunci nu-şi semnalase deloc prezenţa, se strecură printre Echo şi Golf şi vorbi, de parcă ar fi bătut cuvintele în efigie:

„Am să vă dezvălui ce cloceşte Pasărea Phoenix. Dar asta e altă poveste”.

Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook