Faust efendi şi-a luat inima în dinţi: „Să negociem pactul, excelenţă”.
„Nu înainte de a-mi mărturisi cum m-ai recunoscut” a ricanat Bibiotecarul Eretic.
„Nu mai ştiu… Nu-mi amintesc acum…”.
„Aştept să-ţi aduci aminte. Eu am aproape tot timpul din lume”.
Cei 12 aşteptau încordaţi răspunsul motanului, presupunând că de el vor depinde multe.
„Cred că v-am văzut într-o revistă ilustrată” a încercat Faust efendi un răspuns.
“Glumeşti”, a pufnit Bibliotecarul, ca şi când i-ar fi tras o smetie.
„Nu, nici vorbă. Cum să-mi ardă de glumă? Încerc doar să scotocesc în paporniţa minţii mele”. Îşi aminti de Angrosista de Belele şi presupuse că n-ar fi exclus ca în momentul acela să le dea târcoale. N-ar fi putut scăpa aşa o pleaşcă. (Motanul privea în trecut ca în albastrul depărtării, cum spun poeţii. Se afunda într-un abur albastru cu contururi vagi).
„Ştiu! V-am văzut, excelenţă, pe un planiglob oriental, undeva la nord, adică acolo unde pe hărţile europene e sudul…”.
Bibiotecarul Eretic dădea semne de nerăbdare, iar Faust efendi simţea impacientarea lui ca pe un bici cu nouă cozi.
„Încerc din răsputeri… Mă străduiesc să-mi decupez în minte clipa în care v-am văzut întâia oară…”. Şi, dintr-o dată, chipul i se lumină: „Ne-am întâlnit în <Bibliotheca semiologica curiosa, lunatica, magica et pneumatica>…”. Era gata să răsufle uşurat.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook