Epidemia Covid a scos în evidență tendințele copilărești ale democrației occidentale

de Edward Luce, pentru Financial Times

Democratiile se laudă că societățile se descurcă cel mai bine atunci când oamenii își asumă responsabilitatea pentru viața lor. Covid-19 a pus această teorie la încercare. La fiecare câteva luni, Vestul scoate șampania pentru a sărbători sfârșitul pandemiei. Mahmureala nu e propice pentru predictibilitate. Faptul că democrațiile occidentale sunt rareori capabile să gândească mai mult de un pas înainte e de rău augur pentru capacitatea lor de a combate încălzirea globală – sau pentru a planifica următoarea pandemie.

Satisfacția instantanee este o trăsătură asociată de obicei copiilor. În anii 1960, un cercetator de la Universitatea Stanford a conceput celebrul test al bomboanelor – îi recompensa pe copiii mici care puteau rezista de la a mânca o bomboană timp de câteva minute, oferindu-le două bomboane, dacă reușeau. Copiii „cool” – cei care au rezistat tentației – au continuat să se descurce mai bine în viață decât cei cu moduri de gândire „fierbinți”, care nu au putut aștepta.

Sună familiar oricui observă cum Occidentul gestionează criza Covid. Datele lasă puține semne de îndoială că democrațiile sunt cele mai prost guvernate societăți din lume, cu excepția tuturor celorlalte. Oamenii puternici nu sunt un panaceu. Întrucât democrațiile au ceea ce academicienii numesc „legitimitate de sistem”, ele sunt mai bine păzite de nevoia de se supune maselor decât autocrațiile, care se bazează pe „legitimitatea performanței”, precum și pe intimidare. Liderii Chinei, cu alte cuvinte, ar trebui să se teamă de o populație furioasă mai mult decât liderii Americii.

Faptul că democrația reprezintă, încă, cea mai puțin proastă opțiune disponibilă nu este o consolare. Orice sistem se scufundă sau se menține în cele din urmă pe baza a două caracteristici. Este capabil să-și protejeze interesele? Învață din greșelile sale? Reacția Occidentului la Covid oferă răspunsuri îngrijorătoare la ambele. Vulnerabilitatea crescândă a lumii la o pandemie era cunoscută de mulți ani. Au fost recomandate în mod repetat măsuri cu costuri reduse, cum ar fi sistemele de partajare a datelor și stocarea echipamentelor esențiale. Guvernele nu au făcut nimic.

Testul real al curbei de învățare a Occidentului este dacă va acționa gândindu-se la faptul că acest virus nu cunoaște granițe. Imunitatea de grup nu a fost atinsă nicăieri. Democrațiile occidentale acționează totuși ca și cum vaccinarea este linia lor de finish. Restul lumii este, practic, la mila Vestului. Este o concepție greșită.

SUA are o rezervă de sute de milioane de vaccinuri pe care aproximativ 90 de milioane de ne-vaccinați refuză să le facă. În loc să lase dozele să expire, America ar fi trebuit să le trimită în țări cu deficit sau să îi oblige pe americanii nevaccinați să le facă. De preferat ambele. Din păcate, administrația lui Joe Biden nu acționează în nicio direcție, de teamă să nu provoace o reacție emoțională. Impunerea unei obligatii de vaccinare ar crește lupta cu cei care consideră că vaccinurile și măștile sunt un atac asupra „libertății” lor. Expedierea dozelor în străinătate ar determina opozitia să-l acuze pe Biden că îi pasă mai mult de străini decât de americani.

Mantia argintie a vestului este viteza cu care oamenii de știință au creat vaccinuri eficiente. Democrațiile noastre pot prezenta calități copilărești, dar acești copii sunt înzestrați. Dar, după cum ar spune orice profesor, copiii talentați își cunosc prost limitele. Dacă Biden ia în serios lupta dintre democrație și autocrație, ar trebui să meargă dincolo de discuțiile despre valori comune. Democrația ar trebui să facă mai puțin spectacol și să treacă la fapte. Occidentul trebuie să înțeleagă beneficiile de a împărți cu ceilalți bomboanele sale.