Efectele psihologice cauzate de pandemie pot fi profunde. Pandemia a dus la dispariția mai multor tipuri de relație

Pandemia ne-a furat momente frumoase, concerte, întâlniri și oameni dragi. Tinerii obişnuiau să se întâlnească, să îşi dea mâna, să se îmbrăţişeze – produceau un schimb benefic de energie. Distanţarea aduce o serie de aspecte negative. Copiii se depărtează de părinţi, pentru a-i proteja, iar vârstnicii ajung să fie singuri.

Știi bine că cercetătorii aveau speranța că această pauză extinsă le va oferi oamenilor o înțelegere mai profundă a cât de importante sunt prieteniile pentru bunăstarea noastră și cum contribuie toți oamenii din jurul nostru la viața noastră – chiar dacă ocupă poziții pe care cultura țării nu le respectă prea mult, cum ar fi lucrătorii de servicii sau funcționarii din magazine. „Speranța mea este că oamenii își vor da seama că există mai multe persoane în rețelele lor sociale care contează și oferă un fel de valoare decât doar acei puțini oameni cu care petreceți timpul și, probabil, au reușit să țină pasul cu ei în timpul pauzei”, a spus Gillian Sandstrom, psiholog social la Universitatea din Essex.

Unii vorbesc despre efectele psihologice negative de după și din timpul pandemiei, iar alții despre faptul că după ce toată nebunia asta va lua sfârșit ne-am putea bucura de începutul unor prietene frumoase.

Efectele psihologice ale pierderii tuturor, în afară de legăturile noastre cele mai apropiate, pot fi profunde. Conexiunile periferice ne leagă de lume în general, iar fără ele, oamenii se schimbă. Vorbesc aici și despre relațiile pe care în mod normal nu le-ai lua în seamă și anume de relația client-ospătar sau de relațiile de colegialitate de exemplu.

Interacțiunea cu oameni din afara cercului nostru interior „doar ne face să ne simțim mai mult ca parte a unei comunități sau ca parte a ceva mai mare”, spune Gillian Sandstrom.

Ramificațiile fizice ale izolării sunt, de asemenea, bine documentate. Julianne Holt-Lunstad, psiholog și neurolog la Universitatea Brigham Young, a constatat că izolarea socială crește riscul de deces prematur din orice cauză cu aproape 30%. „Dovezile științifice sugerează că avem nevoie de o varietate de tipuri de relații în viața noastră și că diferite tipuri de relații sau roluri sociale pot îndeplini diferite tipuri de nevoi”.

Oamenii mențin igiena, își iau medicamentele și încearcă să se mențină împreună cel puțin parțial, deoarece acele comportamente sunt necesare social, iar repetarea lor este recompensată. Eliminați aceste stimulente și unii oameni cad în disperare, incapabili să îndeplinească unele dintre sarcinile cruciale ale vieții. 

La persoanele cu risc de boală, lipsa de interacțiune poate însemna că simptomele trec neobservate și nu se fac aranjamente pentru îngrijirea medicală. Oamenii sunt meniți să fie unii cu alții și, atunci când nu suntem, decăderea se manifestă în corpurile noastre.

Există totuși un gând sau un fapt încurajator. Pe măsură ce mai mulți oameni sunt vaccinați în următoarele luni, mai mulți oameni vor putea reveni cu încredere la mai multe tipuri de interacțiuni.