Cinema, spectacole, concerte: raportul pentru ieșirea din izolare a culturii

Un raport conceput de infecțiologul François Bricaire și predat vineri lui Emmanuel Macron, elaborează o serie de recomandări pentru ieșirea din izolare a sectorului cultural. Journal du Dimanche a obținut-o.

1,5 metri sau două scaune distanță în săli; purtarea unei măști și spălarea mâinilor cu gel hidroalcoolic; marcaj pe podea pentru a gestiona intrările și ieșirile spectatorilor, precum și toaletele; distanțarea față de artiști; eliminarea pauzelor dintre acte, a vestiarelor și a zonelor de restaurant; aerisirea încăperilor timp de cincisprezece minute între spectacole; dezinfectarea materialelor sau instrumentelor etc. Acestea sunt principalele recomandări cuprinse într-un raport de 29 de pagini predat vineri președintelui Republicii și guvernului, pe care JDD l-a obținut.

Intitulat „Propuneri pentru un proces de redeschidere a locurilor pentru spectacole, filmări și repetiții”, este rezultatul unui grup de lucru condus de profesorul François Bricaire, infecțiolog și membru al Academiei de Medicină. Este vorba de Patrick Bézier, președintele Audiens Care, o filială a grupului de protecție socială foarte prezentă în meseriile culturale, care se află la originea acestei inițiative private care urmărește să adune abordările disparate ale unui mediu care dealtfel nu se arată prea unit.

„Nu este o prioritate”

Treizeci de persoane, reprezentând domeniile de cinema, muzică, teatru, dans, dar și cabaretul sau circul au fost audiate încă de la mijlocul lunii aprilie. Alții vor fi chemați zilele următoare, cum ar fi Guillaume de Menthon, șeful TelFrance, care ar dori să poată relua rapid filmarea telenovelelor.

Un prim proiect al raportului a fost trimis guvernului pe 24 aprilie, în speranța că va alimenta deciziile premierului de marți. „Dar nu mă așteptam să-l ia în considerare imediat, putem vedea că mediul cultural nu este o prioritate a ieșirii din izolare”, spune  PrBricaire pentru JDD, care a fost mult timp medic la Comédie-Française și rămâne un abonat fidel al Operei din Paris.

Artiștii ar trebui să respecte distanțarea socială

„Spectacolele trebuie să facă parte dintr-un plan de iesire din izolare deoarece sunt un bun esențial, oferă viață orașelor și sunt necesare pentru viața oamenilor și legăturile lor sociale”, insistă el în raportul său așteptând un calendar oficial și standarde generale. „Această incertitudine nu ne împiedică să ne gândim la condițiile pe care operatorii vor trebui să le aplice”.

Prin urmare, documentul definește o listă a măsurilor de sănătate ce ar trebui aplicate, în funcție de două niveluri progresive de ieșire din izolare corespunzătoare nivelului de circulație a virusului. Recomandările se referă la gestionarea spectatorilor, partea „cea mai dificilă”, precum și la personalul care trebuie „protejat și instruit” în consecință.

Aceștia precizează că artiștii trebuie, de asemenea, să stea la distanță, „printr-un scenariu adaptat” sau, în lipsa acestuia, prin măsurarea zilnică a temperaturii sau prin teste serologice. Angajat sau public, populația „testată ca fiind imună” poate avea și „acces necondiționat” în sala.

Cazul instrumentelor de suflat

Raportul grupului Bricaire face diferența între locurile închise, locurile deschise și cele fără spectatori (pentru repetiții și filmări). Concertele sau festivalurile cu public în picioare sunt excluse din sistem, atât timp cât distanța este „incontrolabilă”. De asemenea, audierile au făcut posibilă ascultarea obiecțiilor (de ex, actorii nu doresc să joace în fața unui public mascat) și să adapteze recomandările generale la particularitățile fiecărui tip de spectacol.

Operele din Paris și Lyon, de exemplu, solicită să nu fie anulate pauzele care sunt necesare din cauza lungimii spectacolelor și a schimbării decorului. Sau, mai mult: cum distanțați o orchestră simfonică, în special instrumentele de suflat, care pot proiecta picături de saliva? Este menționată instalarea panourilor transparente.

Spre o etichetă

Auditorii grupului de lucru au remarcat că unanimitatea comunității era departe de a fi dobândită. „Există concurență între membrii aceleiași industrii”, a spus unul. Între teatrul privat care este cel mai afectat de criza și teatrul subvenționat care poate să aștepte; între micile cinematografe și multiplexurile care pun la îndoială interesul economic al redeschiderii în cazul reducerii la jumătate a locurilor și prin modificarea programului pentru a asigura ventilația recomandată în raport.

Întrebarea ieșirii din izolare incinge spiritele. Unii sunt pregătiti pentru multe constrângeri, alții mai puțin. Toată lumea a înțeles că va trebui să aibă răbdare. Între timp, cei mai activi pregătesc crearea unei etichete comune de sănătate, „pentru a liniști publicul, care va revini la spectacole”.