Noapte de noapte, în visele lui Echo se înghesuiau, ca într-un târg oriental de zdrenţe, toate lucrurile pe care le abandonase, fiindcă nu-l interesau. Era un motiv suficient să se străduiască să rămână cât mai mult în stare de veghe. Somnul i se părea o şarlatanie, anume făcută să familiarizeze minţile fragile cu moartea. (Se considera destul de isteţ ca să nu se teamă de moarte, ci de suferinţă). Dar, pe măsură ce îmbătrânea, amintirile rupeau zăgazul şi căutau un loc în care să se adăpostească, iar altul decât visul nu găseau în căpăţâna lui organizată riguros, ca o bibliotecă.
Privea, fără să le vadă, lucrurile desperecheate pe care era obligat să le găzduiască în somn. Toate visele lui arătau ca o pictură suprarealistă.
Nu era mult până în zori, dar n-a reuşit să rămână treaz cum şi-a propus. S-a prăbuşit în somn şi a visat un şvaiţer din găurile căruia se iţeau, pe rând: un bou – alef, o casă – bet, o cămilă – ghimel, o uşă – dalet, o fereastră – he, un cârlig de căruţă – vav, o sabie – zain, un perete – het, un şarpe – tet, o mână – iod, o palmă – kaf, un ham – lamed, o apă – mem, un peşte – nun, un stâlp – sameh, un ochi – ain, o gură – pe, un cârlig de peşte – tzadi, o ceafă – kof, un cap – resh, un dinte – shin, un semn – tav.
Literele alfabetului ebraic săreau şi dănţuiau precum rabbi Baal Shem Tov în timpul rugăciunii.
… Ochiul s-a suit pe stâlp, cămila a intrat pe fereastră, peretele a scuipat peştele, apa a înghiţit boul, palma a astupat gura, mâna a zgâlţâit uşa, şarpele a încolăcit sabia.
Dintele s-a înfipt între fereastră şi peşte, iar pe cerul ca o apă curgătoare visat de Echo a strălucit Numele – HaShem.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook