Într-un studiu comandat de către echipa ING am citit că unul din trei români și-a descoperit un nou hobby în timpul pandemiei.
Studiul respectiv arată că românii au un simț puternic al comunității, iar hobby-urile acestora reflectă nevoia de a fi aproape de ceilalți;
În perioada pandemiei, românii au înlocuit socializarea în persoană cu noi hobby-uri, precum filmele și serialele sau timpul petrecut cu familia;
Întrebați ce ar face dacă ziua ar avea 26 de ore, unul din trei români spun că s-ar odihni mai mult.
Eu as vrea să aflu care sunt obiceiurile dobândite și care vor râmâne în every day life. Ce rutină nouă datorată COVID-ului va apărea și cum ne va influenta viața?
Netflix a introdus butonul de shuffle, industria horeca deja a inventat opțiunea precomenzilor de mâncare, au dispărut city break-urile, a crescut turismul intern, a crescut „turismul nomad” – camping, glaming, autorulote, veliere, au crescut vânzările de haine smart casual și sport în detrimentul celor de birou, teatrele au organizat spectacole în aer liber, fitness-ul s-a întors în natură…Din episodul anterior am aflat că birourile vor fi organizate după modelul Co-working places, Numărul de ore de muncă va fi indexat după metrica agile…
Să vedem ce spun specialiștii despre aceste trenduri. O să vorbim cu antropologul Alec Bălășescu, bancherul Florin Ilie – Ceo ING Romania și actorul Marius Manole. Diferite industrii, dar aceeași perspectivă: „Noul normal”. How to still do your thing?
1. Interviu Antropolog – Alec Bălășescu
Vlad Craioveanu: Să începem cu o discuție despre trenduri cu antropologul Alec Bălășescu. Buna ziua. Spune-ne dacă ai identificat trenduri noi generate de pandemie în viața de zi cu zi.
Alec Bălășescu: Absolut. Este o transformare incredibilă, se întâmplă la toate nivelurile, la nivel instituțional știți că era meme-ul acela care circulă: cine a condus transformarea digitală a instituției dumneavoastră: CEO-ul?, CFO-ul și răspunsul era COVID. Datorită apariției pandemiei, foarte multe eforturi s-au făcut pentru a muta cât mai multe lucruri în digital.
Vlad Craioveanu: Trendul ar fi digitalizarea multor instituții publice și a altor lucruri.
Alec Bălășescu: Absolut. Am avut de-a face cu administrația publică în București și a trebuit să merg acolo, ceea ce este minunat, și s-a întâmplat pentru că a existat această presiune, există noi tipuri de comportament, evident, de la schimbarea modului în care se face coadă în România. Am fost săptămâna trecută în București. Faptul ca oamenii stau la distanță unul de altul și așteapta unul câte unul la rând e nou, zic eu, destul de rău, inclusiv la administrația publică. Dar exista trendul si fluctuează pentru ca la început a fost toată această, să zic, presiune pentru grija față de celălalt. Companiile au încercat să se poziționeze pe piața într-un fel în care au spus: noi suntem responsabili social, responsabili pentru sănătate, ca să spun așa, pentru sănătatea populației și avem grija față de celălalt, sănătatea incluzând sănătatea mentală; există foarte multe discuții care au început acum despre importanța sănătății mentale și a contactului uman.
Vlad Craioveanu: Aș vrea să te întreb, rata infracționalității a scazut odata cu apariția COVID-19.?Se vede o tendință și în sensul asta?
Alec Bălășescu: Întrebare interesantă, nu știu, probabil s-au mutat și ei în digital. Trebuie văzut dacă de fapt scam-urile astea digitale au crescut și prin telefon, și au scăzut infracțiunile gen intrare în clădiri și așa mai departe, dar nu știu, n-am nici un fel de date despre asta.
Vlad Craioveanu: Care dintre aceste trenduri crezi că vor rămâne o rutină nou pentru populație?
Alec Bălășescu: Toate cele care au simplificat într-un fel viața, digitalizarea. Faptul că de fapt companiile și-au dat seama că nu au nevoie de oameni să stea la birou atât de mult, ceea ce înseamnă reducere de prețuri pe închirieri de birouri.
Probabil că deja se restructurează modul în care spațiile de birouri sunt folosite și probabil că se va ajunge la mult mai mult shared office, spații de birouri care sunt împarțite între companii.
Multe companii aici în Germania vorbesc foarte mult despre reducerea timpului de navetă. E benefic pentru productivitate și atunci se vorbește de reducerea necesității de a fi la birou pentru două trei zile pe săptămână, restul lucrându-se de acasă și pe viitor, și asta reduce nu numai cheltuielile de spațiu dar reduce poluarea pentru ca oamenii nu vor mai fi pe drum atât de mult, atât de mulți oameni, se reduce la jumatate grosso modo și asa mai departe. Asta la randul său va duce la noi trenduri de dezvoltare urbană, probabil abandonarea unor clădiri de birouri, bucurie pentru artiști, se vor putea muta în ele. Speculez, evident, sunt lucruri care probabil vor continua să meargă așa. Probabil liniile aeriene au redus foarte mult din costuri pentru că trading-ul in avion e foarte mult redus. Însă ai voie să vii cu propria mâncare în avion, deci iți iei mancare din aeroport, împachetată, ți-o duci în avion. Probabil că unele companii care până acum ofereau catering de genul celei de low cost probabil că vor regândi și ideea de catering.
Vlad Craioveanu: Au existat în istoria omenirii crize similare; cu ce se distinge perioada pe care o trăim?
Alec Bălășescu: Absolut. Ciuma bubonică, plaga din Evul Mediu, a fost extrem de transformative, de fapt plăgii din evul mediu din Europa îi datorăm apariția scăderii puterii clasei aristocrate și apariția burgheziei pentru că forța de muncă a scazut foarte mult, au murit foarte mulți, mai ales cei in relații de servitudine, cum se numesc, iobagi, în România s.a.m.d. Și atunci aristocrații nu mai aveau forța de muncă pentru a produce pe câmpuri și au trebuit să plătească. Nu mai existau cei cu drepturi de servitute sau cu datorii de servitute și au trebuit să fie plătiți iar prețurile au crescut foarte mult pentru că nu există forța de muncă, numai pentru câmpuri, dar și pentru zidit, pentru craft, facut de acoperișuri, orice.
Vlad Craioveanu: În situația actuala, cu milioanele de șomeri care au rămas de pe urma COVID-19, mă gândesc că s-ar putea ca din contra, să scadă veniturile oamenilor pentru că este supra ofertă.
Alec Bălășescu: Eu dădeam exemplu de ce s-a întamplat atunci. Ce se va întampla acum, probabil că se vor accelera experimentele, cel puțin în țările cu venit mare, vor accelera experimentele de gen venit bazic universal, deja și Germania a încercat la început să încerce acest lucru. Nu știu dacă automatizarea în sine va aduce un surplus de forță de muncă dar va aduce și foarte multe venituri companiilor și atunci idea e urmatoarea: probabil inegalitățile fie vor crește foarte mult fie aceste inegalități vor pune mare presiune pe un sistem financiar deja fragil, iar companiile și statele în acțiune vor fi impinse să regândească sistemul de redistribuire a bogăției. Vreau să vă spun un lucru, dacă vă gândiți, economia s-a oprit prin martie în restul Europei dar nimeni n-a murit de foame ca să spun așa. Înseamnă că suntem într-adevar pe surplus, că există suficiente resurse pentru a menține o populație chiar dacă nu mai există această febra a producției. Și atunci de fapt sunt întrebări importante pe care economiștii și cei care gândesc despre sistem și le pun acum.
Vlad Craioveanu: Poți să ne dai trei exemple de efecte ale acestor trenduri cu aspect pozitiv asupra mentalului colectiv?
Alec Bălășescu: Responsabilitatea socială față de celălalt și faptul că deși oamenii discriminează, virusul nu discriminează, și atunci oamenii încep să se simtă responsabili unul față de altul, că realizarea faptului că deși totul e digital acum de fapt economia depinde de corp, de noi, de sănătate, și realizarea faptului ca un sistem de sănătate total grivat (?) de fapt nu e foarte bun în caz de pandemie, se vede cazul Statelor Unite și un al treilea exemplu, importanța contactului uman și implicit faptul ca oamenii si au dat seama ca un lockdown de fapt pune foarte mare presiune pe mental individual și colectiv și ca e important să avem contact uman și să ne dăm importanță unul celuilalt fară ca această relație să fie trecută neaparat într-o zona mercantilă, ce pot să fac pentru tine și ce poți să faci pentru mine.
Vlad Craioveanu: Ne poți sfătui ce să urmărim pe viitor pentru a nu ne lua viața prin surprindere?
Alec Bălășescu: Filozofi istorici sfătuiesc revizitarea lui Epictet, lui Seneca și lui Marcus Aurelius, toți au scris în perioada în care sau imediat urmatoare năruirii imperiului lui Alexandru cel Mare și în perioada plăgii, Marcus Aurelius a murit de plagă.
Vlad Craioveanu: Adica ne-ai trimis la origini.
Alec Bălășescu: Exact. Întotdeauna, old school rules, ca să zic așa. Și acolo stoicii vorbesc foarte clar că…, Marcus Aurelius în scrisorile către fiul său spune la un moment dat ceva de genul: singurul lucru pe care il poți controla e propria minte. Învață asta și vei cuceri lumea.
2. Interviu Florin Ilie
Am aflat de la Alex care sunt trendurile de schimbare a mentalității oamenilor, care este “noul normal” și faptul că aceste schimbări sunt orgnice dar mai dinamice decât de obicei. Dar ce zice un bancher? Orice schimbare de mentalități are consecințe directe asupra mai multor aspecte de viață, mai ales asupra culturii și economiei.
Vlad Craioveanu: Vorbim cu Florin Ilie, Deputy CEO-ul ING Romania. Au crescut depozitele în bănci, sunt oamenii mai precauți în această perioadă?
Florin Ilie: Depozitele au crescut, au crescut atât depozitele persoanelor fizice, cât și depozitele persoanelor juridice, ale companiilor. E o reacție rațională a oamenilor. Mă aștept ca astfel de reacție să continue până anul viitor. E de asemenea o reacție rațională să vedem ce se mai întâmplă în toamnă și mai ales în iarnă, când probabil vom avea un nou moment al adevărului economic. Sper că acest moment al adevărului să fie cât mai lin, să fie cât mai bun pentru noi toți dar, evident, precauția cu care firmele și noi toți abordăm cumva perspectiva urmatoarelor două trimestre este probabil justificată.
Acum, să sperăm că lucrurile continuă pe acest trend ascendent pe care ne aflăm după o revenire destul de abruptă și binevenită în ultimele două trei luni a consumului activității economice. Vedem o oarecare aplatizatzare a revenirii. Cumva am intrat într-o zonă de optimism precaut, în care fiecare și a luat o bună parte a obiceiurilor de consum, o bună parte a activității, dar există o doză de reținere pe care probabil oamenii o vor păstra o perioadă de acum încolo, să vadă ce se întâmplă. Hopul pe care va trebui să îl treacă probabil și percepția oamenilor și economia va fi încetarea măsurilor de gestionare a crizei care s-au luat în martie, aprilie, mai.
Amânările la plată, schemele de susținere din partea guvernului sau a guvernelor de peste tot. Cumva comportamentul de consum pe care nu îl știm dacă ne întoarce să consumăm sau nu. Toate aceste lucruri fie vor înceta, fie se vor schimba, fie se vor dezvoala, probabil spre iarnă, așa ca e un moment al adevărului. Probabil unul din mai multe care vor urma dar este clar ca acest comportament de economisire pe care l-ai intuit corect cu depozitele este aici să rămână cu noi o perioada de timp cel puțin.
Vlad Craioveanu: Dar împrumuturile? Ce forma de împrumut e recomandată în perioada asta?
Florin Ilie: Cel necesar, cea necesară. E aceeasi formă, aș zice, lăsând gluma la o parte, întrebarea mi se pare absolut binevenită, forma de împrumut este mai degrabă cea a nevoilor să zic justificate. De altfel, e un sfat bun și pe vreme de creștere economică, nu numai în criză. La ce ma refer: dacă vorbim despre creditele ipotecare, mai ales având în vedere schemele de susținere sau schemele de promovare pe care băncile le pun în practică, ei bine, achiziția unei case se întamplă atunci când poți și când ai nevoie.
E o decizie personală în primul rand și o decizie mai puțin de piață. În final iți cumperi o casă atunci când ai nevoie, atunci când familia de fapt, evoluția vieții tale familiale, o impune, și le doresc din inima tuturor să și clădească o familie, să iși creasca o familie și în final să iși facă un cămin cât mai bun si cât mai primitor. Lucrul ăsta îl faci atunci când ai acest moment în viață, da? Depinde de viața fiecăruia.
Pe lângă momentul în care tu ai nevoie, se pune problema momentului în care poți să iți iei un împrumut și să te muți în casă nouă sau să iți cumperi o casă.
Ei bine, momentul actual pentru așa ceva nu este un moment, nu e nici cel mai roz dar probabil nici cel mai prost moment, ca orice moment în criză; în schimb având în vedere evoluția macroeconomica de până acum precum și schemele de susținere sau promovările făcute de bănci cu credite cu dobândă fixă pe un număr de ani, așa cum avem noi de pildă la ING, nu este în principiu o idee rea. Deci repet, dacă această achiziție este bine gândită este totdeauna o decizie zicem bună pe termen lung.
E totdeauna o decizie bună! Intrebarea pe care ar trebui să și o pună cineva și mai pregnant în momente ca acesta este dacă mă orientez spre dimensiunea de casă, zona potrivita. Cu alte cuvinte e totdeauna bine să nu te întinzi mai mult decât este plapuma și acest sfat este valabil și acum și totdeauna referitor la credite ipotecare personale.
Riscul la a te împrumuta apare numai atunci când te întinzi mai mult decât iți este plapuma și întrebarea ar fi cât este plapuma. Ei bine, ar trebui să ne facem un calcul, care este riscul pentru venitul nostru, pentru salariul pe care îl avem pentru slujba pe care o avem, și să ne alegem cu ceva, să ne alegem o dimensiune a creditului în condițiile astea, o caracteristică a casei, cât de mare și unde se află acea casă, astfel încât îndatorarea la care mă supun să nu mă ducă în probleme financiare într-un orizont de timp previzibil, chiar și în condițiile în care poate salariul nu va crește așa cum preconizează, slujba poate nu va fi atât de bănoasă pe cât imi doresc și așa mai departe.
Evident, toți sperăm la mai bine dar e totdeauna bine să ne pregătim și pentru ce este mai rău. De aceea se spune că nu îndatorarea e o problemă ci nivelul îndatorării. Ideea de a nu mă imprumuta la maximul posibil. Mai întotdeauna tindem să ne dorim cât mai mult. Este normal așa, toti ne dorim progres, toți ne dorim cât mai binele, dar se spune în română ca mai binele e răul binelui, e dușmanul binelui. Cu alte cuvinte important este să iți calibrezi riscurile iar îndatorarea este totdeauna aproape un rău necesar. Dacă nu ne îndatorăm nu mergem mai departe în viață. Îndatorarea ne aduce viitorul în prezent, ne face să putem beneficia în prezent de ceva pe care l-am putea câștiga în 10, 20, 30 de ani poate în față. Dar trebuie să o facem cu prudență. Asta este tot. Văd un astfel de comportament prudent al oamenilor. Cred că nu trebuie sa subestimam raționalitatea comportamentului semenilor noștri, aproapele nostru pe care trebuie sa-l iubim ca pe noi insine. Este cel putin la fel de inteligent ca noi si trebuie respectat asa cum ne respectam pe noi insine. De aceea spun ca atunci cand vad statistic comportamentul de imprumut al populatiei recunosc un comportament absolut rational si asta vedem acum, vedem o recalibrare a cumpararii lor de case de credite ipotecare precum și a împrumuturilor personale pentru nevoi personale.
Probabil că vom vedea în viitor o reorientare a cererii de case spre, dinspre nu știu, poate apartamente, spre case un pic mai mult decât în trecut datorită delocalizării slujbelor și probabil atractivității mai mari a zonelor limitrofe sau extra urbane de zona urbană. Pe măsură ce și sistemul educațional probabil va înregistra schimbări semnificative în viitor probabil că școala așa cum o vedem astăzi se va mai schimba, vedem toți cum se petrece școala sau nu se petrece. Dependența noastră de soluții educaționale pur statale și pur de grup mare cumva anonim, este foarte păcătoasă în momente de criză și foarte probabil în viitor vom vedea o reorientare a oamenilor spre o mai mare colaborare voluntară în stil privat, în privat, după afinități de valori poate, și nu numai de venituri a populației, în așa fel încât practic a fi dependent de proximitatea orașului de proximitatea școlii și așa mai departe va deveni un pic diferit în viitor. Asta va influența și piața imobiliară semnificativ.
Vor fi tendințe un pic mai incerte decât ce vedem acum în două luni de zile, dar sunt convins că vedem sau vom vedea deja semne prevestitoare. În ceea ce privește credițele pentru nevoi personale, sunt convins că și aici vedem deja schimbări. Probabil mai puțin pentru vacanțe, mai mult pentru îmbunătățirea confortului din casă. Deloc surprinzător atunci când stai mai mult în casă decât să călătorești și poate în viitor mai mult pentru soluții de transport individuale pentru autovehicule care au înregistrat scăderi de vânzări anul acesta. Dar mă aștept să revină în anii viitori pe măsură ce se va călători mai mult cu vehiculul personal decât cu soluțiile de transport în comun și mai ales cele aeriene. Practic încă nu am vazut nimic referitor la schimbările de comportament de consum, vedem doar modificări, într-adevăr în jos, de cereri la creditare, nu dramatice dar, evident, lumea este într-o expectativă, în schimb mă astept ca în următorii un an, 2, 3, 5, și așa mai departe, aceste schimbări sa fie semnificative, nu de dimensiune ci de configurație.
Vlad Craioveanu: Pot băncile să dea un boost de restart economiei? Care ar putea fi pârghiile?
Florin Ilie: Facem asta deja, și o vom face cu hotărâre și în viitor. Băncile sper că de data asta au dovedit că sunt parteneri serioși sâ și curajoși mai degrabă, ai economiei, lucru care este bine și pentru economie și pentru ele. La ce mă refer aici; în primul și în primul rând trebuie să nu abordeze problema în felul acesta de a evita riscurile, ci să iși asume riscuri dar să și le asume în mod verificat, inteligent și cât se poate de prudent.
Dar idea, poate fi încetățenita paguboas în domeniul bancar, în ultimii, eu știu, zece ani de zile sau de la criza încoace, a fost că trebuie să eviți riscurile. Este o idee greșită. Știu că sună cumva poate ciudat, venit din sectorul în care lucrez și poate cumva ciudat comparativ cu valul imens de reglementări menite tocmai a controla riscurile din sectorul bancar.
A te obișnui cu ideea că rolul tău în sectorul bancar este sa sa omori riscul, să scapi de risc, este o idee pe cât de păguboasă pe atât de eronată.
În sectorul bancar, așa că și în viață, ești chemat să itâți asumi riscuri. Singura cerință este să ți le asumi în mod profesionist, să știi cum și ce să iți asumi, și, evident, cum să prețuiești acest risc, dar aici cred ca e și o problemă culturală, în sectorul bancar, care a fost educat un pic prea bine să nu iși asume riscuri, de, vedeți, e bine să ai grijă la ce iți dorești. Cumva i-am invățat pe bancheri de data asta să fie prudenți. Important e să îi învățăm totuși să nu fie atât de prudenți încât să nu-și asume riscurile potrivite. Eu cred ca noi am învățat o lecție la ING pe parcursul întregii crize. Mesajul meu de pildă către echipă și pe deplin înțeles a fost să stăm cât se poate de aproape de client și să susținem cât putem de curajos în limitele, bineințeles, bunei prevederi, activitățile economice și de creștere. Așa cș ce ne propunem în continuare este să creștem. Chiar în această perioadă eforturile noastre se duc preponderent spre creștere, spre creșterea creditării și spre a finanța cât mai mult activitatea clienților noștri. Este principalul element pe care îl putem aduce noi în ecuația asta, de creștere economică.
În realitate ce fac bancile este ca ele creează bani, banii însemnând modalitatea prin care noi facem tranzacții unii cu alții în societate. Fără bani nu am putea să facem tranzacții. Fără tranzacții nu există slujbe, nu există creștere economică, nu exista mâncăre pe tejghea și nu este nimic altceva; este o intermediere necesară. Cu cât noi, din sectorul bancar, în mod curajos dar profesionist, ne asumăm acest risc, de a pune pe piață instrumentul de intermediere, cu atât ceilalți din economie iși vor putea face activitatea și iși vor putea intermedia tranzacțiile, vor putea face mai multă activitate între ei, indiferent care este aceasta activitate. Practic asta este principala contribuție pe care o avem și în corporații, domeniul pe care îl păstoresc în banca, dar și în domeniul relației cu persoanele fizice, creditarea pentru persoanele fizice. Și 2, sunt instrumentele de plată sau instrumentele digitale de interacțiune cu banca. Platformele digitale pe care le folosesc clienții, și persoane fizice și persoane juridice, pentru că cu cât noi investim mai mult în aceste platforme, cu atât mai multe afaceri au acces la clientele, cu atât mai mulți oameni pot ajunge mai repede, mai ușor, și în condițiile unui virus, mai în siguranță la cei pe care vor să-i găsească și de la care au nevoie de un produs, de un bun sau un serviciu.
Este altceva decât a crea bani prin creditare. Vorbim de a aduce oameni, de a pune oamenii în contact cu o platformă bancară, nu este doar o modalitate mai confortabilă de a interacționa cu banca, cum o vedem de obicei și când toată lumea vorbește și prin presă și în bănci. În realitate este o modalitate mult mai eficientă de a pune în contact omul care are banii în cont cu omul care a produs ceva și vrea să vândă. Despre asta vorbim. Banca, întâmplător, este canalul, dar pentru economia asta este important, iar bancile la ora asta, va pot spune cu mâna pe inimă, că dincolo de cerințele legale care le impun tot felul de investiții majore în sisteme, restul de bani care le rămâne cred că se investește undeva în proporție de 80-90 la sută, noi cam atât investim exclusiv în digitalizarea acestui canal. Aș spune ca e aproape la fel de important ca cel de creditare.
Vlad Craioveanu: Care este noul normal pentru un bancher? How can you still do your thing?
Florin Ilie: Absolut. Bună întrebare. Da, răspunsul este absolut, da, ne facem treaba, ne facem treaba, we do our thing, ne-o facem cel puțin la fel de bine ca în trecut.
În continuare avem posibilitatea ca în vârful crizei 98% din populație să lucreze de acasă fara niciun fel de sincopă. În continuare avem o pondere ridicată, foarte ridicată, a celor care pot să lucreze de acasă fără sincopă. Lecția pentru viitor este ca putem oferi, și sincer e un lucru bun pentru clienții noștri, că putem si vom putea oferi suport.
Ce se întamplă este că accelerăm investițiile în servicii mai eficiente pentru clienți, dacă vorbim de accesul clienților de la distanță la anumite servicii. Eliminarea documentelor, eliminarea semnăturilor și așa mai departe din documentație nu s-ar fi întamplat făra această criză.
Ne-am fi mișcat mai încet. Realitatea este că fără lucrul de acasă, de pildă, că bancher probabil că nu am fi accelerat la modul la care o facem acum niște soluții de care profită și clienții noștri pentru ca prioritățile de investiții erau probabil altele, poate chiar greșite.
Acum, dacă mă duc într-o întâlnire de strategie a băncii si propun reprioritizare și alocarea banilor și a eforturilor de IT, de bancher, și așa mai departe spre alte tipuri de soluții decât cele care erau până acum trei luni de zile, primesc aprobare rapid și toată lumea înțelege de ce. Lucru care sincer până în martie nu s-ar fi întamplat. Deci you can still do your thing dar eu aș zice că you can do your thing better.
Criza asta a fost, dincolo de tragediile pe care le aduce în viața noastră, ar trebui să o vedem și ca pe o oportunitate de a ne repara greșelile. Totdeauna într-o nenorocire poți vedea și șansa de a se mantui cumva, de a-ți spăla păcatele. Și aici un bancher clar poate să iși spele păcatele. Am rezolvat foarte multe probleme care trenau de trei patru ani în bancă în aceste trei luni de zile. Incredibil dar adevarat. Ceea ce este și un, un element de smerenie pentru unii în viitor pentru că nu mai avem scuze, și după ce trece sper cât mai repede, doamne ajută, coronavirusul sau problema cu asta, să ne aducem aminte că în momente de criză, când am fost puși sub lupă, când am fost puși la încercare, am vrut să rezolvăm probleme de nerezolvat timp de patru ani de zile, le-am putut rezolva in trei patru luni. E un bun duș rece și o mare trezire la realitate și o luare a scuzelor de pe masă, si cred că asta am putut să facem toții în viața de zi cu zi, apropo, nu numai la serviciu!
3. Interviu cu Marius Manole
Bun, știm deja că am avut timp de introspecție, că am început să ne delectăm dezvoltându-ne hobiuri noi, petrecându-ne mai mult timp în natură, citind, făcând sport etc, dar cultura? Cultura ce forme noi de exprimare încearcă? Vorbim acum cu actorul Marius Manole.
Vlad Craioveanu: Marius, ce parere ai de teatrul in regim de streaming online? Reprezinta el noul normal in lumea teatrului?
Marius Manole: Pentru noi acum e greu să privim acest gen ca fiind unul normal, pentru noi care am făcut atâta timp teatrul live cu public în sală, e foarte complicat să ne raportăm la streaming online ca fiind viitorul teatrului. Pentru că avem o obisnuință și totuși sperăm că viitorul teatrului înseamnă schimb de energii, înseamnă reacții live, înseamnă unicitatea acelei seri… de aceea este frumos teatrul, pentru că nu se repetă.. nici o seară nu seamănă una cu alta chiar dacă joci același spectacol.
Nu, nu cred că va fi viitorul, cred că trebuie să existe în paralel cu teatrul fizic, cu teatrul în sălile de teatru. Adică e ok să fie și online, adică recomand Teatrului Național de exemplu, să poată face asta, să poată face asta la o premieră, să poată fi transmisă în regim de streaming live peste mări și țări, pentru că sunt oameni din Londra, din Beijing, din alte țări, români plecați care vor să vadă teatru din românia și care nu pot să ajungă până la București, dar chiar și cei de la Craiova, sau Timișoara… îți poți cumpăra un bilet online, și poți să asiști la premieră, dar acea premieră trebuie să fie foarte bine filmată, adică să fie în regim de CAR TV, dar și în sală cu public… pentru că altfel te joci când ai public în sală. Nu poți să îți imaginezi, Vald, cum este să fii într-o sală goală și să trebuiască să joci într-o comedie, de exemplu și să fii doar pe net… adică e îngrozitor, e … ma rog, îmi vine o comparație dar care nu este bine venită pentru radio…
Vlad Craioveanu: Poți să ne povestești o situație auzită de tine, sau poate chiar trăită de tine și care este edificatoare legată de acest nou normal și de aceast trend?
Marius Manole: Păi uite, am jucat cu Lia Bugnar Aici nu se simte undeva suspendați în aer liber în cadrul unui eveniment transmis Live pe Facebook… nu o să dau numele companiei…
Și jucam Gol așa, adică nu… aveai nici o satisfacție, nu era nimic benefic acolo… ne chinuiam, ne-am chinuit.. lucrurile astea trebuie făcute cu o pregătire, dar chiar și așa … îți dau un exemplu – noi eram pe o cladire și am strigat Poliția, că așa era în piesa… și evident că a venit Poliția… că au urcat acolo și au crezut că se întâmplă cine știe ce nenorocire… și au urcat și au intrat în live… Am făcut teatru, am făcut Live câteva spectacole … dar nu este nici o bucurie în asta.
Da, am încercat să facem niște seriale online, astea sunt mai degrabă de preferat, pentru că sunt ca niște seriale de TV… dar, nu, nu sunt adeptul și nici nu îmi place să mă uit… adică am văzut Năpasta lui Radu Afim de la Teatrul Național… era așa de prost filmat, și părea atât de prost spectacolul că mi-era rușne… adică mă uitam de acasă și imi venea să dau telefon la Teatrul Național și să le spun Opriți mizeria aiai ca e ceva îngrozitor! Adică nu e același lucru, nu poți!
Noi așteptăm tot publicul în sală, nu cu distanțare, nu cu măști, și nu cu nimic… aștept vremurile alea din nou! Altfel, teatrul o să dispară, Vlad, să știi! Dacă teatrul va fi așa… ușor ușor o să dispară! Mi-e greu să îmi imaginez o lume fără teatru, dar… asta e!
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook