Bună ziua, Tata Teatru!
Săr’mâna, Mama Cultură!
Aici, în spate sunt, eu dau din gură.
Un actor…
Și, pe ‘ici pe ‘colo, muzician și scriitor.
Sunteți ok? Păreți pe arătură.
O doamnă în derivă care tace și îndură
Și un domn care credeam că știe drumul corect.
Știu că n-ați fost niciodată cuplul perfect,
Însă, acum, mă uit la dumneavoastră,
Mă uit la breaslă…
Și mă îngrozesc de relația asta așa proastă.
Văd nedreptăți, frică de a vorbi, lipsă de inițiativă,
Abuzuri, lipsă de transparență, logistică primitivă,
Rețete, spirite prăfuite, orgolii dăunătoare…
Tata Teatru are ultimile zvâcniri în picioare,
Înainte de a se prăbuși, ca un personaj shakespearian care moare,
Iar dumneata, Mamă Cultură,
Cât e în cădere îi mai tragi și un șut în dantură.
Perfect de acord că lumea se mai schimbă,
Subiectele, temele și directorii se mai plimbă
Dar ce lăsați să se întâmple este trist,
Mie îmi trebuie bucurie în meserie că-s artist,
Mă învârtiți într-un cerc vicios, ca la disc,
Și mă faceți, în propriul domeniu, să mă simt turist.
Aveți o grămadă de copii, fiice și fii,
Cu ei ce faceți? Suntem mii!
Neștiind dacă rămân cu mama sau tata,
Cosmin Dominte – copil făcut din dragoste… pentru artă!
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook