Cineva face ceva,
Și tu faci, dar nu așa.
Tu o faci cum trebuia
Sau așa e în mintea ta.
Când ai partener în a face treaba
Și te trage în jos fiin’că e degeaba,
Pot să înțeleg supărarea și frustrarea,
Îl cerți, e prost, vă ratează intrarea.
Dar ce mă fascinează e că unii simt nevoia,
Fie luni, fie marți, fie duminică sau joia,
Să educe de nicăieri oameni pe care-i observă,
Îi văd că nu pot și-i ceartă în mare vervă:
„Ce-i și cu ăla? Nu știe, nu poate!
Ia, dă-mi mie, le halesc pe toate!”
Și sunt așa nervoși și supărați pe alții
Că nu sunt ca ei, de zici că-s tații
Lor, sau a tuturor, sau ai meseriei…
Ori zici că i-au încurajat ca șefii galeriei.
Da’ de ce să te superi că altcineva n-are condiție?
Asta nu înseamnă că tu ai mai puțină competiție?

Șocat de nervii românului care vrea să bată prostul că-i prost, așa din principiu,
Cosmin Dominte – măcar lasă-l, dom’le, să apuce să-ți greșească cu ceva!

Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook