Pe gură doar îmi spui dar îmi vorbești cu ochii!
Putem fi în extaz sau pe marginea gropii,
Știm amândoi care-i adevărul, de fapt,
Dar ne lăsăm prinși în diplomație și tact.
Dac-am lăsa formalitatea și ne-am adresa exact,
Poate c-am avea o interacțiune de impact,
Dar din teamă sau din rațiuni diferite,
Vorbim nimicuri inutile, cu suflete ferite,
Puși bine la cutie, vrem momente fericite
Dar ne temem să-ntâlnim gândiri diferite
Și stăm în buclă, într-un nimic drăguț,
Cu ochii țipând și cu gura la călduț,
Dăm din noi ce credem că vor alții
Și ca să fim noi, așteptăm invitații,
Dar acceptarea altora te duce spre imitații,
Așa rămâne trenul vieții blocat între stații…
Societatea e un fișier cu „paste” și „copy”,
Unul are hard extern, altul are floppy,
Fie că porți pantalon, fie că porți rochii,
Pe gură doar ne spunem, de vorbit vorbim cu ochii!
Cu silabele numărate-n pleoape,
Cosmin Dominte – de când mi-a căzut adevărul din ochi, în gură, simt că trăiesc viața mea, nu pe a altcuiva și am înțeles că despre asta-i vorba!
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook