Shakespeare a ajuns musafir, pe fir,
În mintea unora, prin simplu delir,
Literatura e luată polițienește
La pieptănat ideologic, nu se mai potrivește
Cu idealul unor oameni de acum,
Dar istoria s-a întâmplat nu-i opțională, cum
Să spui că vrei să dispară,
Când el a trăit, scris și gândit, odinioară?
Operă rară pusă la îndoială
Prin filtre și concepte de factură actuală…
Pănă și de matematică au început să spună
Că e rasistă și nu, nu-i o glumă.
Acum 400 de ani lumea era într-un fel,
El era în ea observând-o fidel,
A descris-o și-a simțit-o pe pielea lui,
A criticat-o, a ironizat-o și-a agățat-o în cui
Ca s-o vadă toți, rege, curteni, plebei,
Să râdă unii de alții și ei între ei.
Shakespeare nu-i rasist, sexist și clasist
Cum susțin, acum, unii, într-un mod trist,
El nu-i nimic și prin scris e totul,
El e un stil și și-a adjudecat locul,
Ce nu-nțeleg oamenii extremi în căutarea dreptății,
E că el e doar artist adică oglindă a societății.
Întrebându-mă to be or not to be alarmat de ce mai fac oamenii din plictiseală,
Cosmin Dominte – om care nu confundă progresul și îmbunătățirea lumii cu ștersul a ceea ce nu ne place, din ea.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook