Întotdeauna mi-a plăcut Romania sub ploaie,
Pare mai liniștită și fără foc pe paie,
Mai ales Bucureștiul, monstrul gălăgios,
Când plouă torențial nu mai pare furios,
Trotuarele respiră, se răcorește asfaltul,
Copacii lucesc, se spală tot praful,
Și timpul pare că își încetinește ritmul,
Picăturile sunt soundtrack, natura este filmul,
Și avem cu toții scaun în primul rând,
O zi ca asta e benefică pentru gând,
Uitându-te pe geam, te uiti de fapt în tine,
Moment rar, viteza ține în rutine,
Și nu observăm prezentul, nu îl vedem clar,
De aia ploaia pentru suflet e ca un ochelar,
Fiecare cu rama și dioptria lui ,
Și nu există niciodata riscul să-l pui șui.

Fascinat de literele din nori,
Cosmin Dominte – oftalmolog de spirit urban.

Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook