Mulți vorbesc, puțini iubesc…
Cred că-i protocol sau schimb nemțesc,
Treaba asta cu mărțișorul sau cadoul,
Își zic „Tre’ să-i dau ceva că închide hubloul!”.
Tabloul nu-i ăsta, e păcat să faci gestu’
De gura lumii sau pentru restu’, vezi tu,
Facem că putem, vrem și simțim
Să împărtășim cu cei de care știm,
Că ne sunt în suflet, în minte și-n viață,
Sentimentele nu se cumpără la piață.
În zilele astea se vede bine mimatul
Și faptul că darul e ca ornatul,
Cadourile se fac din bucuria de a bucura
Da’ cumva mulți oameni o fac, așa,
De protocol, ca să nu dea cu ocol,
Să fie în rând cu lumea doar din simbol
Dar… „niciun mărțișor sau cadou dat”
E mai bine decât „dăruit, orice, forțat”,
Dărnicia nu-i un pact sau act de ordin moral,
Dăruitul vine din inimă nu din buzunar.
Gândindu-mă că… decât de complezență mai bine deloc,
Cosmin Dominte – mare amator de dărnicie izvorâtă din motivele oneste.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook