Stau, în anul 2020,
Și mă gândesc la spiritualitate.
La trup și suflet, conectate pe veci,
Cu astralul, zi și noapte.
Și, factual, în micimea mea de om normal,
În căutarea echilibrului personal,
Nu știu cum să înțeleg, în actual,
Spusele unui om care e înălțat spiritual:
„E mare păcat să vrei să spui o rugăciune
Într-un lăcaș catolic dacă ești ortodox”, pe bune?
Deci dacă omul vrea să-i vorbească Domnului,
N-o poate face într-un loc făcut de mâna omului?
Sunt pereții greșiți? Nu-i pardoseala corectă?
N-o fi crucea tot cruce și Sfânta treime completă?
N-o fi intenția pură și bunătatea tot bunătate?
De ce să instigi la ură în loc să te bucuri de fapte?
Dacă omu’-i bun de teamă să nu-l supere pe Domnul,
Mai e bun cu adevărat? Sau doar își ascunde tonul?
Constat că, sufletește, Înalt Preasfințitul Teodosie
E, de fapt, „Scundul NuPreaSfințit Lipsit de Emoție”.
Abia ăsta e mare păcat!
Gândindu-mă că un om care pune mai mult preț pe clădire decât pe credință, n-ar trebui să se numească Înalt și Preasfințit,
Cosmin Dominte,
Om care n-are nevoie de reguli, teamă și pereți ca să facă bine când simte să facă bine.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook