Am un deja-vu care deja fu…
Abia aveam un „da” și pare deja „nu”,
Abia au apărut vaccinurile și, chipurile,
Lumea abia s-a obișnuit cu chinurile
Și hop, ce bine! Avem alte tulpine!
Mai agresive, una pleacă alta vine,
Din Anglia, Africa și de unde mai zic ăștia, în fine,
Când credeai că o să se termine,
Știrile vin și îți zic de bine:
„Vaccinurile actuale nu prea fac față
Noilor mutații de Covid”, mi-e greață
Numai când mă gândesc la ce înseamnă,
Iau în seamă cât s-a lucrat la „armă”,
S-a stat cu teamă, lumea s-a chinuit,
Și ne gândim cu toții că vrem să ia sfârșit
Dar s-a descoperit ce s-a descoperit…
Și atunci te întrebi dacă tot ce ai trăit,
Implicit, e o buclă repetată la infinit.
Iar cu mutațiile noi cine știe ce o să fie,
Asta înseamnă c-o luăm de la-nceput cu o nouă pandemie?
Cu vertij de la atâta trăit în cerc,
Cosmin Dominte – Cum ar fi să o tot luăm de la capăt de fiecare dată când găsim vaccinul pentru o tulpină… apare alta și tot așa… iar asta să ne fie viața de acum încolo!? Hă, hă.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook