Când merg prin București, ascult copacii,
Unii au prins și oamenii mari și cârpacii,
Au adiat prin uniri, schimbări de regim,
Revoluții, proteste, cereri în căsătorie,
Bucurii, dezamăgiri, când mergem, când fugim,
Știu tot ce s-a întâmplat în această Românie.
Cei ce nu sunt vechi, acum rămân martori
Peste veacuri vor povesti și ei din vreascuri,
Trunchi, frunze sau rădăcină,
Că ești pe jos sau că ești în mașină,
Îți arată viața, de unde vine vântul,
Îți agață ochii și îți liniștesc gândul,
Fac betonul și fiarele mai suportabile,
Așa că ai grija de ei, stimabile!
Oricare vii primar și vii cu „schimbarea”,
Nu uita de ce-ți dă aerul sau răcoarea.
Că văd că Bucureștiul se tot mărește
Dar despre parcuri nu prea se vorbește,
Știu că vă plac contractele si că se construiește,
Dar în cartierele noi unde deja se locuiește,
În afară de un tuia răzleț, natură neam!
Dar în schimb îți bat parcări și păcănele-n geam.
Cu drag,
Cosmin Dominte – mai plantați și niște copaci ca să mai fie și un pic de verde printre atâtea roșii si negre.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook