Aș vrea să vorbim de „Cancel Culture” puțin
Și de toți oamenii care o susțin.
Normal e să taxezi ceva ce e taxabil,
Un gest, o acțiune, chiar și o atitudine, discutabil,
Nu să-i spui cuiva ce să simtă, să gândească,
Cum să se comporte, să vorbească, să trăiască,
Ce să-i placă și ce să facă,
Că ești tu lezat sau ți-ai asumat,
O voce sau rol de salvator nechemat
De cei despre care spui că-s de salvat.
Un om face și rău și bine asumat.
Acuzatorii nu pierd nimic, țintele pierd tot
Fiin’că, azi, totu-i despre imagine și top,
Toți se grăbesc la bani și n-au timp de dreptate,
S-a zis ceva rău de tine? Sănătate frate!
Defăimarea și turmele înverșunate
Au atins, peste tot, niște cote alarmante,
Brand-urile încurajează asta, extremiștii la fel,
Dar dreptul la liberă exprimare? Ce facem cu el?
Azi se interzice o stare, mâine un gând,
O opinie, o vorbă, un crez, până când,
Frica de a spune ce gândești va măcina
Libertatea de a fi diferit și a exista.
Întrebându-vă dacă nu cumva vă sună cunoscut ce spun eu aici,
Cosmin Dominte – dragi tâmpiței, comunismul sună bine doar în teorie iar poliția gândului nu ajută la evoluție socială, ba chiar din contră…
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook