de Alexandre Jardin, scriitor
În primăvară, în fața valului îngrozitor de decese, am făcut în mod colectiv alegerea fricii, acceptând izolarea. În această toamnă, națiunea secătuită face alegerea vieții, prin refuzul de a fi închisă pentru a nu muri economic. Am avut o problemă gravă de sănătate, avem o problemă economică gravă; iar guvernul continuă să vorbească despre… sănătate. Astăzi, acesta nu mai este subiectul unui popor prea slăbit.
Alegerea vieții
Oamenii știu foarte bine că vor exista unele decese ale celor în vârstă, dar nu îndrăznesc să o spună clar într-o societate în care această mărturisire nu este acceptată. Stiu că vor fi acuzați că au ales moartea atunci când ei fac alegerea vieții. Fără îndoială, ei cred, în adâncul sufletului, că e firesc ca într-o zi să dispară cei foarte bătrâni și foarte bolnavi, chiar dacă este jignitor să o recunoască. Știu că viața este periculoasă și că ajungem să murim, indiferent de statisticile care ne sunt injectate în doze masive.
În perioada în care revine virusul, frica nu mai funcționează. Dacă guvernul insistă să urmeze calea unei dictaturi a sănătății, în timp ce oamenii vorbesc despre economie și viață, va exista o nouă revoluție. Scânteia care va aprinde focul este aproape.
Oamenii cenușii ai cabinetelor
Nimeni nu își va permite să fie închis din nou sau nu va consimți să moară economic prin decizie administrativă. La un moment dat, oamenii fac alegerea vieții, a bucuriei, a speranței. Știu ei asta? Omenii cenușii din cabinete vor avea inteligența de a paria pe această renaștere? Pentru că, la urma urmei, această dorință de a trăi este o șansă! Sistemelor nu le place viața. Și viața revine întotdeauna în galop!
Sursa: Le Point